Istoricul termenului Narcisist

Termenul narcisism a fost introdus de Havelock Ellis in 1898, (mai târziu a fost dezvoltat de Freud în cartea din 1914 On Narcissism) după Narcis, care, în mitologia greacă, era un tânăr frumos, fiul nimfei Liriope și al râului Cephios.

Narcis era un tânăr care s-a îndrăgostit patologic de propriul său chip oglindit în apă.

Narcis este un tablou al maestrului baroc italian Caravaggio, pictat în jurul anilor 1597-1599. Acesta este găzduit în Galleria Nazionale d’Arte Antica din Roma.

Pictura a fost atribuită inițial lui Caravaggio de către Roberto Longhi în 1916.

Mai întâi de toate, aș vrea să încep prin definirea tulburării de personalitate.

Ce este Tulburarea de Personalitate

Tulburarea de personalitate, conform DSM V, reprezintă un model persisten de trăiri interioare și comportament care se îndepărtează semnificativ de la normele specifice mediului cultural din care provine individul, este pervazic și rigid, debutează în adolescență sau la vârsta adultului tânăr, este stabil în timp și conduce la suferință sau disfuncție.

Există un număr de 10 tulburări de personalitate specifice în DMS V :

• Tulburarea de personalitate paranoidă;
• Tulburarea de personalitate schizoidă;
• Tulburarea de personalitate schizotipală;
• Tulburarea de personalitate antisocială;
• Tulburarea de personalitate borderline;
• Tulburarea de personalitate histrionică;
• Tulburarea de personalitate narcisistă;
• Tulburarea de personalitate dependentă;
• Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă;
• Tulburarea de personalitate secundară unei afecțiuni medicale;
• Tulburarea de personalitate nespecificată.

Voi trata fiecare tulburare de personalitate în câte un articol, dar astăzi mă voi opri asupra tulburării de personalitate narcisiste.

Pe măsură ce voi descrie elementele particularizate ale unei persoane ce suferă de o astfel de tulburare cred că vei pune și o figură a unei persoane din viața ta.

Tulburarea de personalitate Narcisistă

De regulă, persoanele ce suferă de tulburarea de personalitate narcisista nu vin la terapie.

De ce?

Pentru că nu se rănesc pe ele, ci îi rănesc pe cei din jurul lor.

Dacă vin în terapie, vin pentru că au fost rugați de persoanele dragi din viața lor să o facă, fie că au fost amenințate cu despărțirea.

Teama de abandon reprezintă principala lor slăbiciune, călcâiul lui Ahile.

Aș putea spune că nu suferă de tulburare de personalitate, ci cunoscuții lor suferă de pe urma lor.

Nu puține au fost interacțiunile mele cu astfel de persoane, dar cele mai frecvente ciocniri au fost cele cu superviserii mei din job-urile pe care le-am avut de-a lungul anilor.

Să generalizez acum și să spun că managerii sunt narcisici?

Nu.

Dar persoanele ce au tendințe sau suferă de tulburarea de personalitate narcisică prin trăsăturile lor de personalitate au calitățile necesare unui lider. Unui lider tiran.

Să spunem că un exemplu în acest sens ar fi Donald Trump, cel mai puternic om de pe planetă.

Persoanele cu tulburare de personalitate narcisică sunt ideale pentru a fi lideri, din cauza lipsei lor de empatie, ceea ce le face candidații perfecți pentru posturi de conducere, unde în anumite momente-cheie, interesele companiei sau ale organizației sunt mai importante decât oamenii care lucrează acolo.

De exemplu, în momentele în care firma, compania, trece prin probleme financiare, iar managerul trebuie să restructureze anumite posturi și să spună personal angajatului că va fi concediat. Un lucru relativ ușor de făcut de un narcisic, deoarece lipsa de empatie îl va ajuta să nu fie afectat emoțional de reacțiile angajatului.

Criteriile DMS V de definire a Tulburării de Personalitate Narcisistă

1. Are un sentiment exagerat al importanței de sine (își exagerează realizările și talentele, se așteaptă să fie recunoscut ca superior fără a avea realizări pe măsură)
2. Este preocupat de fantezii de succese nelimitate, putere, strălucire, frumusețe sau dragoste ideală.
3. Crede că este special și unic, că poate fi înțeles doar de persoane speciale sau cu statut înalt și că poate fi afiliat numai cu persoane sau instituții importante.
4. Are nevoie constantă de admirație excesivă.
5. Are sentimentul că este îndreptățit să obțină anumite favoruri (are așteptări nejustificate să fie tratat într-un mod special sau ca ceilalți să se conformeze automat regulilor sale)
6. Are tendința de a profita de relațiile interpersonale (exploatează alte persoane pentru binele personal)
7. Este lipsit de empatie (este incapabil să recunoască sau să identifice sentimentele sau nevoile celorlalți)
8. Adesea îi invidiază pe ceilalți sau crede că este invidiat de ei
9. Are comportamente sau o atitudine arogantă, de superioritate.

Această tulburare de personalitate este asociată cu tulburarea de personalitate histrionică, borderline, antisocială și paranoidă.

Prevalența estimată pe populație este între 0% și 6,2%, unde 50-75% sunt bărbați.

Un mod de a recunoaște această tulburare este prin atitudinea arogantă, disprețuitoare și dominantă.

Un exemplu dat în DSM este că un individ cu această tulburare se va plânge de nerușinarea sau stupiditatea unui chelner neîndemânatic, sau după un consult medical el va face o caracterizare condescendentă a medicului.