Cum știu când am nevoie de iubire?

Când simt un gol interior, când mă pierd în activități care nu-mi aduc împlinire, deși aș putea să le închei, când caut admirație excesivă prin comportamente care atrag atenție.

Cred că prin admirație obțin iubire, dar admirația nu mă împlinește, nu-mi împlinește nevoia de iubire, ci îmi perpetuează disfuncțional tiparul traumatic de incapacitate de a lăsa oamenii să mă iubească.

Și cum îmi dau seama că nu primesc iubire într-o relație?

Nu primesc iubire când nu simt o conexiune autentică cu cel din fața mea, când nu simt profunzime în interacțiunea cu el, când nu simt că părțile eului meu sunt hrănite.

Nu primesc iubire când cineva încearcă să mă impresioneze, când cineva se joacă cu mintea mea și mă transpune din rai în iad în câteva secunde, acum glumește și mă tachinează, acum mă complimentează.

Nu primesc iubire când cineva îmi oferă prea mult dintr-o dată fără să mă cunoască, când totul este la superlativ și strălucitor, când totul pare prea frumos să fie adevărat.

Ce să fac când ceilalți nu-mi oferă iubire?

Am nevoie să le cer iubire, să ofer iubire, să creez o conexiune cu celălalt, să spun ceea ce simt în prezența unei persoane de încredere, care nu mă va critica, care nu mă va trata cu răceală în acel moment de vulnerabilitate.

Când suntem vulnerabili putem activa mecanisme de apărare în ceilalți care se simt și ei vulnerabili și nu ne pot conține emoțiile intense, și ne pot trata cu răceală sau ne pot ironiza.

Nu este nevoie s-o luăm personal, dar este necesar ca data viitoare să nu-i mai alegem când ne simțim vulnerabili.

Lipsa de iubire ni se citește în privire, ne putem simți inferiori, ne putem simți că nu merităm viața pe care ne-am creat-o, ni se poate citi înfometarea și poate disperarea.

Lipsa de iubire creează instabilitate emoțională, confuzie, disperare, dezamăgire, renunțare.

Un sine neiubit este un sine instabil, căci îi lipsește o componentă importantă. Sinele este creat din iubirea de sine, iubirea față de ceilalți, valorile personale și respectul de sine.

Pentru a simți iubire autentică, hrănitoare, care să ne împlinească nu este de ajuns să primim. Mai este nevoie să oferim iubire celorlalți și să ne oferim iubire nouă înșine.

Dar nu să ne oferim iubire nouă înșine în mod exclusiv și în detrimentul celorlalți, ci a intra în dinamica reciprocității.

Lipsa de iubire destabilizează și creează găuri negre emoționale care nu pot fi acoperite prin admirație, prin nevoia de putere, prin bani, prin statut.

Nu sunt decât distrageri temporare care mai devreme sau mai târziu ne vor aduce înapoi de unde am plecat : în traumă.

Sursa foto : David McElroy

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *