Opera de artă „Narcissus” a lui Caravaggio, pictată între 1597-1599 face cât o mie de cuvinte și reflectă profund iubirea de sine în detrimentul celorlalți.

Pictura imortalizează exact momentul în care Narcis (din mitologia greacă) a fost pedepsit cu o vrajă de către zeița Nemesis, zeița răzbunării, pentru că a respins-o brutal și arogant pe Echo (o nimfă de pădure).

Când Narcis și-a observat reflecția într-un bazin de apă, dragostea l-a acaparat. El a crezut că a găsit în sfârșit pe cineva demn de dragostea lui și a devenit complet absorbit de propria sa imagine frumoasă, fără să-și dea seama că era de fapt el însuși.

Cartea „Supraviețuind Narcisismului” – ghid de navigare prin relații dificile, ne aduce în prim plan confruntarea cu lipsa de empatie a personalităților narcisiste, care este realizată prin impunerea de limite sănătoase în relațiile cu oameni care au astfel de comportamente.

Emoțiile care ies la suprafață în contact cu oamenii lipsiți de empatie pot fi chiar emoțiile resimțite de către ei pe care le proiectează asupra noastră : gol interior, singurătate, devalorizare, lipsă de stimă de sine.

Când intrăm în contact cu o personalitate narcisistă ne lovim din senin de sarcasm, fără nicio explicație logică, însă ea poate că ne-a perceput ca pe o amenințare și a folosit sarcasmul pentru a proiecta emoțiile sale de devalorizare și deprivare emoțională, care sunt copleșitoare și nu le poate gestiona, și astfel ajung în sarcina noastră.

Deși aceste emoții pe care le resimțim în prezența narcisicilor sunt copleșitoare, este nevoie să conștientizăm că nu ne aparțin, ne-au fost proiectate, noi n-am fost decât o oglindă în care interlocutorii au proiectat ceea ce simt.

Conștientizarea faptului că aceste interferențe în câmpul sinelui nostru sunt străine de noi, că nu fac parte din lumea noastră psihologică, ne poate ajuta să facem un pas lateral, să ne dăm la o parte din interiorizarea lor.

Cu aceste emoții intense și amenințătoare care gravitează asupra sinelui nostru este necesar să nu le ignorăm, să nu lăsăm copilul nostru interior să le resimtă ca și cum îi aparțin, ci ca fiind nori negri pe cerul nostru senin care vor dispărea la prima briză răcoroasă.

Fiind în contact cu noi înșine în permanență printr-un check-in emoțional fiind conștienți cine suntem, putem discerne ce este al nostru și ce este străin, iar vibrațiile emoționale negative încărcate cu teama de a nu fi suficient de bun și că nu merităm să fim iubiți sunt trecătoare, temporare și se vor consuma în lipsa asumării acestora.

Dacă nu am fi în contact cu noi înșine permanent, am fi tentați să credem că noi suntem cei inferiori, că noi nu merităm să fim iubiți, că noi nu contăm, că noi suntem invizibili în contexte în care aceste gânduri ar fi ridicole sau iraționale.

Prin contactul permanent cu lumea noastră interioară, vom fi suficienți de conștienți să putem discerne ce emoții ne aparțin și ce emoții sunt străine, și vom avea suficientă forță psihologică să nu ni le asumăm, așteptând să se consume și păstrându-ne sinele intact.

Cartea poate fi comandată în România și în străinătate aici : https://carticusens.ro/produs/supravietuind-narcisismului-andrei-catalin-puscasu/