Sfaturile nesolicitate sunt bariere în calea unei relații sănătoase, și au tendința de a îndepărta oamenii, decât să-i apropie, prin caracterul lor intruziv.

Sfaturile nesolicitate pot ascunde în spatele bunelor intenții, nevoile de admirație, de control și o neputință în a oferi suport afectiv.

Lipsa solicitării acordului de a oferi o perspectivă subiectivă asupra unei situații, poate fi uneori un ușor abuz, pentru că e un bine „forțat”.

Uneori, oamenii vor doar să fie ascultați, nu vor sfaturi, vor doar să își ușureze sentimentele cu care sunt încărcați.

Însă tocmai starea de sensibilitate a celui în suferință, creează un moment de vulnerabilitate, care activează schemele cognitive de îndreptățire (aroganță, vanitate) a ascultătorului, care nu poate creea un mediu securizant, și neputând oferi suport, pentru că ar însemna apropiere, intervine în intimitatea mediului și-l controlează.

Incapacitatea de a oferi suport afectiv și tendința de a manipula situația prin oferirea unor sfaturi, fără a fi solicitate, ascunde teama de a crea relații apropiate, pentru că, de multe ori, ele creează distanță.

Unii oameni se simt luați peste picior, criticați, invalidați afectiv, neînțeleși, confuzi, iritați, atunci când sunt sfătuiți, mai ales că nu voiau decât să fie ascultați, adică să fie cineva acolo lăngă ei.

Empatia este soluția pentru a evita să oferim sfaturi care nu ne-au fost cerute expres, iar dacă „ni se pare” că asta își dorește de la noi, putem cere lămuriri înainte.

Fără să vrem, întrecând anumite limite in relații, provocăm mai multă suferință decât să ajutăm.

Drumul spre iad este pavat cu bune intenții.