Cea mai mare luptă interioară pentru stima de sine pe care o putem da este între adultul sănătos din noi și laturile distructive : infatuare și detașare protejată.

În perioadele de stres intens, atunci când viața se întâmplă, putem să intrăm în regresie și să tragem cârma vieții spre comportamente autodistructive ca să ne putem distrage atenția de la durere.

Latura „detașarea protejată” este o modalitate prin care evităm să intrăm în contact cu emoțiile noastre, preferăm să ne distragem prin alcool, prin jocuri de noroc, sau prin prea mult din orice este bun în doze normale (și aici nu intră alcoolul, jocurile, etc).

Latura „infatuare” este concentrată pe comportamente de supracompensare, prin tendința de a face mult și perfect pentru a primi admirație, înseamnă a fi zgomotoși, a cere mai mult decât ni se cuvine, a dori mai multă putere, bani, pentru a liniști criticul interior care ne spune că nu suntem suficienți de buni.

Cele două laturi apar de regulă în momente în care nu suntem aliniați la valorile noastre personale, în care sinele nostru nu se simte ca fiind autentic, și au rolul de a crește stima de sine.

Stima de sine alimentată prin infatuare și detașare protejată se epuizează instant, pentru că am hrănit-o cu „E-uri” emoționale, și nu ne simțim sătui, pentru că cele două laturi nu ne hrănesc nevoile esențiale de bază.

Și alimentând infatuarea și detașarea protejată, devenim din ce în ce mai flămânzi, ne dorim din ce în ce mai mult și mergem prin viață flămănzi, însetați după iubire.

Iubire nu putem obține decât prin contactul cu adultul sănătos din noi, care este robust, care se concentrează pe obținerea și împlinirea nevoilor de bază (iubire, siguranță, identitate de sine, relaționare).

Concentrarea pe împlinirea nevoilor de bază emoționale va întări adultul sănătos din noi și va contura un sine sănătos, autentic, care ne va face să ne simțim întregi.